AURA BORCEA

M-am nascut intr-un Baragan insorit si manos pe atunci,intr-o comuna Ulmu,judetul Braila situat pe malul Calmatuiului,care curgea molcom prin meandrele sapate de sute de ani in malurile nisipoase si pe alocuri argiloase ale campiei intinse si dealurile tesite si sesul parca fara sfarsit.
Idealul meu a fost inca de mic copil sa devin medic de aceea toate jocurile incropite cu mintea naiva si debordanta copilului de atunci,imitam acest personaj prin operatiile ce le faceam broscutelor ... deoarece mi-ar fi placut sa devin medic chirurg dar n-a fost sa fie pentru ca tatal meu isi socotea resursele pentru cei trei copii la scoala ,am ales psihologia fiind prima promotie a absolventilor (1973)la Iasi .Apropierea mea fata de suferintele oamenilor a fost marcata de starea aproape permanenta de boala a mamei mele ,care era o femeie extrem de cumpatata in tot ceea ce facea si gandea ,de un echilibru sufltesc de admirat fiind catalizatorul pozitiv al familiei .
Primele semne care dovedeau ca as avea ceva calitati de alinarea durerilor au fost descoperite de tatal meu pe la varsta de cinci ani .Initial nu am dat prea mare importanta dar o data cu trecerea timpului mi-am descoperit capacitati nebanuite.
Facultatea de psihologie m-a ajutat sa ma cunosc mai intai pe mine si apoi sa tratez pe altii .
Cel mai greu mi-a fost intre 28-34 de ani cand pot sa afirm ca am luptat prin a-mi scoate din obisnuinta:reflexul,proastele deprinderi,atitudinea fata de semenii
mei,mandria,orgoliul,egoismul,etc.
Dupa revolutie ,simtind energia pozitiva ce ma stapanea, am considerat ca trebuie sa-mi exprim acest har,ajutand oamenii suferinzi .